CE FACEM CU IA ROMÂNEASCĂ?

Este o axiomă faptul că noi, moldovenii (dintre Prut și Nistru), excelăm în inventivitate. Inventivitatea noastră atinge cote maxime mai ales când este vorba de sărbători. Și dacă unele sărbători nou instituite sunt puerile sau doar haioase, altele se pretind de o mare încărcătură culturală.

În această clasă se include Ziua Portului Popular decretată cu mult fast prin lege anul trecut (2016) de Guvernul RM.

La prima vedere Sărbătoarea Portului Popular pare o inițiativă pozitivă și demnă de a fi susținută. La o analiză mai de profunzime vom constata niște detalii deloc întâmplătoare, în care știm că, de obicei, se ascunde diavolul.

Deși cu pretenții de originalitate, ideea acestei sărbători nu este nici pe departe nouă, deoarece cu numai doi ani mai devreme, mai exact, la 21 ianuarie 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine” a propus ca data de 24 iunie să devină o zi dedicată iei românești. În același an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, „La Blouse Roumaine” a organizat prima Zi Universală a Iei, care a devenit în timp un eveniment global, sărbătorit în peste 50 de țări!

S-ar părea că un prilej mai bun de promovare a portului popular românesc nu se putea găsi! Ba bine că nu! Iată aici și-a spus cuvântul inventivitatea proverbială a moldovenilor.

Pentru a-și consolida imaginea de mari patrioți și păstrători de valori naționale, guvernarea pedistă și-a instituit propria sărbătoare. Într-o manieră perfidă a stabilit ziua portului popular cam în acceași perioadă, dar în altă zi totuși, iar pentru a accentua diferențele de poporul român și „specificul moldovnesc” a rebotezat-o în manieră proprie.

Numai că Ziua Portului Popular așa cum este ea decretată la Chișinău nu omagiază ia românească, ci portul popular voobșă, adică și portul popular găgăuz, ucrainean, rus, etc.  Anul acesta, la a doua ediție a sărbătorii am și văzut poze cu oficialii pediști alături de reprezentanții minorităților entice zâmbind frumos la aparat în portul LOR popular.

În fond, prin redenumirea acestei sărbători și instituirea ei în altă zi decât în Ziua Universală a Iei Românești guvernarea ne îngroapă și mai adânc în stabilitate și statalitate!

Este la fel ca și în cazul sărbătorii Limba Noastră cea Română care a devenit mai tărziu doar Limba Noastră, apoi încetul cu încetul a tuturor, de a ajuns să-și sărbătorească limba fiecare venetic la 31 august!

Și când te gândești ce simplu și frumos ar fi fost dacă guvernul RM proceda asemeni primarului capitalei americane Washington D.C., Muriel Bowser care în 2015 a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraș!