AZI NU E SĂRBĂTOARE, CHIAR DE RĂSUNĂ MUZICA!

Independența RîMî de anul acesta s-a lăsat cu interdicții și deturnări.

Mitingul din PMAN a fost deturnat cu guleai și tușoncă. Hoțul de miliarde Șor a trebuit să mai plătească o rată din simbrie lui Plaha cu zeci de mii de martori.

Marșul Centenar a fost deturnat cu minciuni că i-o „picat sistemul” Poliției de Frontieră.

Protestatarilor de la Chișinău li s-a interzis să stea lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Unioniștilor participanți la Marșul Centenar li s-a interzis să treacă granița pe jos, așa cum au programat.

Și unii și alții au fost nevoiți să întâmpine „independența” în corturi și saci de dormit, sub cerul liber. Unii în vamă, alții lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Aceste similitudini nu sunt doar simbolice, sunt și elocvente. Această lucrătură a lui Hitler și Stalin, nu mai poate fi perpetuată! 27 de ani de frământări ar fi trebuit să fie suficienți ca să înțelegem că RîMî ca stat independent nu poate funcționa!!!

Nu poate și punctum!

Am tot schimbat o serie de hoți pe alții timp de aproape trei decenii.

Acum mizeria s-a îngroșat, a devenit insuportabil de puturoasă și scoate la iveală cele mai meschine și primare porniri omenești.

Acum, mai mult ca oricând, a devenit evident că independența n-are nicio legătură cu RîMî, iar Rîmî nu are nicio legătură cu noțiunea de stat!

Numai Re-Unirea cu Țara mai poate salva această palmă de pământ!

Advertisements

CADOUL DEPUTATULUI ȚUȚU

Mi-a sărit în ochi zilele astea (pe un site de stiri) un titlu despre generozitatea deputatului Țuțu. Intrigată, am accesat lincul să văd ce cadou o fi făcut deputatul democrat satului Bubuieci. Am crezut că o fi scris o carte, o fi dăruit echipament pentru sala de sport, o fi sădit un parc, etc. Mă rog, ceva făcut cu trudă sau cumpărat din banii săi, așa cum e primit să fie un cadou.

În realitate, cetățeanul Țuțu, în calitatea sa de deputat, a solicitat în scris primăriei să construiască drumul în sat înainte de hram, ca să le facă oamenilor o bucurie!

Adică, ca să traducem în limbaj juridic, deputatul a făcut presiuni asupra APL ca aceștia să construiască din bani publici un drum atunci când a vrut Țuțu! Și pe nimeni nu-l doare în cot că tânărul deputat a făcut de fapt, trafic de influență!

Cui îi pasă că reabiltarea drumurilor se face în conformitate cu niște criterii foarte stricte, că alocarea banilor publici pentru anumite tipuri de lcurări se face prin decizie colectivă. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit să se facă. Acum, de când guvernarea a decis a ne ferici cu „drumuribune”, pe nimeni nu mai deranjează că s-a încalcat legea, toată lumea e mulțumită că democratul a „rezolvat problema”. El nu pentru dânsul, pentru sat!

Și tocmai de asta drumul făcut din banii oamenilor este, ca și cum, „cadou” de la deputat!

Într-un stat „de drept”, sau cel puțin normal, pentru trafic de influență deputatul ar fi stat la pușcărie! La noi se plimbă vajnic cu primarul pe marginea drumului și cu aer de mare cunoscător inspectează calitatea asfaltului!

Eu nu m-aș mira ca, în starea asta de euforie și recunoștință a oamenilor pentru actul de mare curaj și efort supraomenesc a deputatului, la următoarea ședință a consiliului local să se propună redenumirea satului din Bubuieci în Țuțuieci!

http://provincial.md/sarbatori/foto-cadoul-lui-constantin-tutu-pentru-bubuieci-cu-ocazia-hramului-localitatii

 

CARE-I NAȚIUNEA MINISTERULUI?

De câteva zile MECC flutură pe toate gardurile on-lineului, în maniera lăudăros patriotardă specifică, ordinul despre organizarea zilei de 1 septembrie.

Lăsând la o parte faptul că activitatea în sine de elaborare a ordinelor și dispozițiilor este una dintre cele mai cotidiene și banale ale MECC și nu constituie, nicidecum, un prilej de mare laudă, conținutul ordinului dă foarte mult de gândit în partea sa mai neagră (evidențiată). în acel document faimos se ordonă ca în toată republicuța prima lecție din an să se facă sub genericul Limba, istoria și pământul sunt cei trei piloni pe care se ține o națiune – Ion Druță la cei 90 de ani împliniți!

Lăsând la o parte (încă o dată), personalitatea scriitorului sovietic moldovean căruia i se dedică această oră, citatul în sine este o mare mostră de manipulare!

În primul rând pentru că în citatul original Druță spune că „Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine NEAMUL” Neamul, nu națiunea a spus Druță!

Geaba va încerca cineva să spună că nu e nicio diferență! Este!

Cu toate că și cuvântul neam, folosit permanent de scriitor, este de o ambiguitate stânjenitoare, deoarece autorul niciodată nu-i spune acestui neam pe nume, ar fi fost corect totuși să fie folosit anume așa cum a spus scriitorul și nu altfel! Trunchierea citatului și folosirea deliberată a cuvântului națiune într-un asemenea document este pasibilă de taxare, domnilor!

La ce națiune se referă funcționarii ministerului educației culturii și cercetării?

Despre ce națiune trebuie să-i învețe profesorii pe copii la prima oră?

Despre națiunea moldovenească izvodită din capetele bolnave ale lui Stalin și Molotov?

Sau poate prin acest ordin se pune într-un mod subtil edificarea unei noi națiuni, a lui Dodon și Plahotniuc?!

Sigur, ar fi fost frumos ca, în anul Centenarului Unirii, în școlile din RîMî să se vorbească anume despre acel moment frumos al Reîntregirii Neamului Românesc, cu atât mai mult, cu cât la tăiat pănglicuțele de la grădinițe și școli reparate din banii României, guvernanții chișinăuieni nu-și dau rândul. Dar, din păcate, nu-i de unde, domnilor!

Vreți să-l celebrați pe Druță, bine celebrați-l, dar nu manipulați copiii, nu trunchiați citatul, nu băgați ideea nuștiucărei națiuni acolo unde nu e vorba nici măcar de-o încrengătură sănătoasă!

CINE SUNT FALȘII UNIONIȘTI?

Se pare că vara acestui an încinge nu atât mercurul din termometre, cât spiritele unioniștilor. Cu cât se încălzește afară cu atât devine tot mai acerbă confruntarea dintre (și cu privire la) unioniști, tot mai frecvente etichetările și acuzele de unionism fals.

După atâta forfotă, este firesc să ne întrebăm dacă există asemenea specimene și, dacă da, cine sunt de fapt? Din păcate, după cum se știe, în RîMî „avem de toate”, inclusiv unioniști falși. La prima vedere se profilează două categorii, mai mult sau mai puțin distincte, de falși unioniști:

  1. În prima categorie intră unioniștii vocali, bun organizatori de marșuri, care vor să păstreze unionismul în zona marginală a anarhiei și extremismului. Aceștia se duc la protestele antioligarhice cu lozinci unioniste, apoi se plâng că sunt alungați și nu li se oferă accesul la microfon. E ca și cum, după ce vii nepoftit la nuntă și pretinzi un loc în capul mesei pe motiv că ești flămând, acuzi mirii că nu sunt suficient de primitori și nu ți-au dat daruri suficient de scumpe!  Tocmai pentru că sunt forțate și false, genul acesta de acțiuni ridică valuri întregi de ostilitate față de toți unioniștii și descalifică idealul Unirii.
  2. Cel de-al doilea tip sunt cei care dau lecții de unionism și aruncă invective și etichetări la adresa altor unioniști pentru că „au oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați”. Ca și în primul caz, falșii unioniști, care umblă cu demascatul, etichetatul, înjuratul unioniștilor fac un mare deserviciu unionismului, în primul rând, lăsând să se subînțeleagă că toți unioniști ar fi niște profitori, hoți și detractori, iar Unirea este doar o lozincă falsă. (La cât de vehementă și urâtă este această confruntare, crescută din râcă personală, nici nu mai este nevoie de dodon ca să ne discrediteze idealul ReUnirii.)

NU vreau deloc să iau apărarea foștilor PPCD-iști sau actualilor activiști care, probabil, nu vor fi fiind tocmai modele de integritate și onestitate. Cu siguranță, unii dintre ei vor fi având interese, inclusiv materiale, alții au ambiții de putere, unii sunt cu ochi verzi, alții cu mâna lungă. În mod sigur toate aceste metehne și hibe trebuie să li se reproșeze când (dacă) vor dori să avanseze într-o funcție publică, sau, eventual, pe o listă. Atunci chiar ar putea fi supuși unui filtru de integritate! Atunci și dacă! Nu zilnic, cu orice ocazie și, mai ales, fără ocazie!

Putem să visăm mult și bine ca toți unioniștii să fie niște îngeri cu aripi în loc de mâini, sau niște arhangheli fără trecut, familie, fini și cumătri, iar unionismul să fie un titlu de noblețe acordat de o entitate supremă. În realitate însă nu este așa!

Unioniștii sunt doar niște români obișnuiți, un pic mai inimoși, dar muritori de rând și ei, deci cu păcate, ca toți muritorii.

Tocmai de aceea, unioniștii de toată mâna (care nu sunt falși) au dreptul la exprimare și la existență, la fel cum au dreptul să aibă diferite viziuni politice, gusturi estetice sau preferințe culinare, atâta timp cât „gândim la fel, simțim la fel”, adică românește, atâta timp cât nu susțin niște aberații de tipul națiunii civice moldovenești!