DE ATÂTEA ORI PE ACEEAȘI GREBLĂ!

După declarația de ieri a Comitetului Executiv al PSRM, mai multă lume, parcă, de bună credință, s-a arătat oripilată. Cică partidul lui Dodon acum și-a arătat adevărata față!

Fals! De o sută de ori fals! PSRM-ul niciodată nu și-a ascuns fața! De la momentul apariției sale, din coasta dreapta a forțosului PCRM, partidul lui Dodon și Zina Carabina și-a propus federalizarea RM, aderarea la Uniunea Vamală și lupta cu etnicii români! În fiecare campanie electorală socialiștii au supt banii lu Putin, au propagat minciuna, au cumpărat și manipulat electoratul cu promisiuni populiste.

Putem să acuzăm PSRM-ul de servilism față de Rusia, de trădare de țară, de șovinism, dar nu putem să-i acuzăm de ipocrizie! Socialiștii lui Dodon au fost mereu consecvenți în poziția lor pro-estică, antieuropeană, antidemocratică și antiromânească.

Aceleași deziderate: federalizare, rusificare, reîntoarcerea propagandei ruse, extinderea împuternicirilor președintelui, au fost expuse în declarația candidatului lor la prezidențialele din 2016 și reluate, aproape integral, în cea de ieri. În fond, pe cine și în ce mod a dezamăgit socialiștii? Este numai vina credulilor că au înghițit gogoașa despre lupta cu oligarhul, strecurată de Dodon printre celelalte zece promisiuni ESENȚIALE ale PSRM-ului.

Acum nu avem de ce să ne arătăm surprinși de decizia lor! Nu Dodon și-a schimbat poziția, ci acei care l-au umanizat, atribuindu-i calitatea de mare antioligarh, considerând că astfel împărtășesc același set de valori cu reprezentații ciumei roșii. Ce naivitate să crezi că te poți alia cu ei „tehnic”, pe oleacă, să uiți că socialiștii au altă misiune, la care nu vor renunța niciodată!

Este vina redutabililor formatori de opinie din societatea civilă care au împins partidele să se plieze pe agenda lui Dodon, marginalizând vectorul proeuropean și îngustând, aproape exclusiv, programul electoral la lupta cu Plahotniuc. Grație efortului lor comun s-a ajuns să fie ridicat un proxenet ordinar la rang de ditamai ideologie politică, atribuindu-i-se valoarea unui proiect de țară! Și dacă, dă, Doamne! în scurt timp se trezește Interpolul și penalul va fi deferit justiției? Ce facem? Rămânem fără vector? Fără scopuri? Fără idealuri? Și încă și pactizând cu diavolul!

În consecință, în acest vacuum ideologic și valoric, în baza „voinței poporului” care le-o dat mandatul și justificați de câteva sondaje fabricate, democrații își vor da mâna cu socialiștii pentru a ne guverna victorios patru ani înainte. Nimic surprinzător, în fond, căci au aceeași origine mafiotă, împărtășesc aceeași ideologie și ambele formațiuni au semnate acorduri de parteneriat cu partidul lui Putin „Edinnaia Rossia”. Aceasta este realitatea. Nu socialiștii ne-au tras țeapa. Ne-am făcut-o singuri…

 

 

Advertisements

Ce este Blocul UNIREA?!

Odată cu constituirea Blocului UNIREA, așa cum era de așteptat, au început să se manifeste susținătorii ideii de unificare a unioniștilor (foarte mulți), detractorii, sau cei cărora le stă în gât și Unirea și unioniștii, (mai puțini) și cei care chiar sunt curioși ce este cu acest bloc apărut atât de intempestiv. Pentru toți cei interesați, cred că este necesar de făcut câteva precizări cu referire la Blocul UNIREA:

După numeroase încercări eșuate de a constitui o platformă largă de dialog cu entități foarte eterogene și cu atitudine ultimativ revanșardă a unora în raport cu alte entități participante, credem că a venit timpul de schimbat abordarea. Am decis să ne mișcăm eșalonat, în etape.

Mai întâi să se unească cei care nu au niciun fel de animozități în raport cu restul unioniștilor, cei care nu au făcut declarații ultimative de neacceptare a altor unioniști. La această etapă am putut constata capacitate de dialog și flexibilitate din partea tuturor semnatarilor. Aceasta este modalitatea de comunicare pe care vrem s-o păstrăm și în continuare. Am ales să identificăm ceea ce ne unește, nu ceea ce ne dezbină! Nu ne convocăm ca să ne reproșăm trecutul sau să ne întrecem în unionism! Este prea mult de muncit ca să ne pierdem energia și timpul în râcă și suspiciuni!

A doua etapă este de cooptare a celorlalte forțe unioniste. Spre deosebire de blocul ACUM, Blocul UNIREA nu exclude antrenarea altor entități civice și politice, care și-au asumat dezideratul UNIRII! Sunt bineveniți toți cei care sunt bine intenționați, care nu au agende ascunse și care sunt dispuși să lucreze pentru Reunire! Aceasta este unica condiție! Această condiție exclude din start doar entitățile șovine, de proveniență comunistă sau neocomunistă cu care unioniștii sunt incompatibili!

Deci ce este Blocul Unirea? Este un prim exemplu că formațiuni unioniste foarte diferite ca structură, capacitate și experiență se pot organiza într-un for comun, constituit pe principii de egalitate și echitate între toate părțile constitutive.

Blocul Unirea este un exemplu de asumare a cauzei în detrimentul formațiunii/partidului, în vederea atingerii unui obiectiv măreț – Reîntregirea Neamului Românesc!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

GATA, ALEGERILE AU TRECUT!

Ne putem deci permite câteva constatări și concluzii la rece, fără riscul de a fi taxați ca „deturnători de curs”.

Prima Constatare: Acest scrutin este un mare eșec al dreptei din RM!

După cum arată datele preliminare electoratul de centru dreapta va fi reprezentat de vreo 25 de deputați din partea ACUM = 2 partide politice și societatea civilă.

Este un rezultat dezastruos pentru ceea ce înseamnă gândire și orientare politică de centru-dreapta în RM. Până și în 2001, când comuniștii au acces cu 71 de mandate în parlament, dreapta avea 30 de mandate!

Concluzii: (populare) Nu se pun toate ouăle într-un cuibar! De șapte ori măsoară și o dată taie!

Înaintea unei bătălii electorale trebuie să-ți identifici dușmanul (ideologic), dar și aliații cu care vei lupta împotriva acestui dușman. A-ți distruge toți potențialii parteneri și aliați de idei, cum au făcut cei de la ACUM prin lozinca bolșevică „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră” este o demonstrație de mare iresponsabilitate politică, ce ne-a aruncat de facto în brațele acelorași nomenclaturiști de sorginte sovietică care ne prostesc de câteva decenii, schimbându-și doar părul (sigla) nicidecum năravul.

A doua constatare: Pe TOȚI concurenții electorali care vor accede în viitorul parlament îi unește un singur lucru – frica de unionism! Toți, de la prima steluță, până la ultimul pas, au atacat ideea națională, au promovat ura și disprețul față de idealul reîntregirii neamului românesc, în condițiile în care se știe că procentul real al unioniștilor este în creștere.

Concluzie: Acest electorat s-a simțit nu doar abandonat, ci și discriminat. Este necesar, prin urmare, să fie ajutat să se ridice și să se manifeste.

A treia constatare: Societatea civilă nu e mai „populară” ca partidele politice, deoarece pe circumscripțiile uninominale din RM n-a trecut nici un candidat din partea „societății civile”. Prin urmare. Moldovenii nu sunt pregătiți să înlocuiască partidele politice cu activiștii civici.

Concluzie: Partidele politice nu se mai pot eschiva de la responsabilitățile pe care și le asumă prin crearea unui partid. Politica trebuie să fie făcută în mod responsabil, de partide politice responsabile.

A patra constatare: Diaspora nu mai vrea să fie folosită drept punte de accedere la putere pentru politicienii de la Chișinău. Numărul extrem de mic de votanți din diaspora, în comparație cu cel de la prezidențiale, este mai mult decât grăitor.

Concluzie: Să nu umblăm cu fofârlica!

A cincea constatare: A crescut numărul oportuniștilor și a cetățenilor cu mentalitate de pomanagiu:

Concluzie: Ce valori promovăm, aceea avem!

UNIȚI DE ZIUA UNIRII

Fără îndoială acest 1 decembrie este un început, iar anul centenarului este nu doar simbolic, ci și relevant.

Declarațiile de înfrățire ale primăriilor, serbările școlare, concertele instituționale au ars distanțele, au topit neîncrederea și au apropiat cele două maluri de Prut mai mult ca niciodată de la ‘90 încoace!

Dar mai mult decât unirea dintre maluri se simte unitatea aceasta în simțire! Pe parcursul acestui an am participat la multe conferințe științifice, marșuri, mitinguri, întruniri, ședințe dedicate Centenarului Marii Uniri. Am discutat cu mii de oameni care împărtășesc același ideal al ReUnirii Neamului Românesc! Anul acesta m-am convins că dincolo de declarațiile emfatice și datele sondajelor de opinie, numărul celor care simt românește și care nu se sfiesc să declare acest lucru a crescut mult.

Da, noi românii basarabeni rămânem rezervați și circumspecți în privința promisiunilor electorale, împărtășim diferite opțiuni politice și, uneori, vedem diferit vectorul de dezvoltare al acestui petic de pământ, dar tot mai multă lume înțelege, cunoaște și recunoaște că suntem o singură Națiune cu românii de peste Prut și acest lucru ne unește în an Centenar!

Acest 1 decembrie îmi dă încrederea că ReUnirea e aproape și ea se poate face cu efort și dedicație!

La mulți ani suflare românească!

AZI NU E SĂRBĂTOARE, CHIAR DE RĂSUNĂ MUZICA!

Independența RîMî de anul acesta s-a lăsat cu interdicții și deturnări.

Mitingul din PMAN a fost deturnat cu guleai și tușoncă. Hoțul de miliarde Șor a trebuit să mai plătească o rată din simbrie lui Plaha cu zeci de mii de martori.

Marșul Centenar a fost deturnat cu minciuni că i-o „picat sistemul” Poliției de Frontieră.

Protestatarilor de la Chișinău li s-a interzis să stea lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Unioniștilor participanți la Marșul Centenar li s-a interzis să treacă granița pe jos, așa cum au programat.

Și unii și alții au fost nevoiți să întâmpine „independența” în corturi și saci de dormit, sub cerul liber. Unii în vamă, alții lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Aceste similitudini nu sunt doar simbolice, sunt și elocvente. Această lucrătură a lui Hitler și Stalin, nu mai poate fi perpetuată! 27 de ani de frământări ar fi trebuit să fie suficienți ca să înțelegem că RîMî ca stat independent nu poate funcționa!!!

Nu poate și punctum!

Am tot schimbat o serie de hoți pe alții timp de aproape trei decenii.

Acum mizeria s-a îngroșat, a devenit insuportabil de puturoasă și scoate la iveală cele mai meschine și primare porniri omenești.

Acum, mai mult ca oricând, a devenit evident că independența n-are nicio legătură cu RîMî, iar Rîmî nu are nicio legătură cu noțiunea de stat!

Numai Re-Unirea cu Țara mai poate salva această palmă de pământ!

CADOUL DEPUTATULUI ȚUȚU

Mi-a sărit în ochi zilele astea (pe un site de stiri) un titlu despre generozitatea deputatului Țuțu. Intrigată, am accesat lincul să văd ce cadou o fi făcut deputatul democrat satului Bubuieci. Am crezut că o fi scris o carte, o fi dăruit echipament pentru sala de sport, o fi sădit un parc, etc. Mă rog, ceva făcut cu trudă sau cumpărat din banii săi, așa cum e primit să fie un cadou.

În realitate, cetățeanul Țuțu, în calitatea sa de deputat, a solicitat în scris primăriei să construiască drumul în sat înainte de hram, ca să le facă oamenilor o bucurie!

Adică, ca să traducem în limbaj juridic, deputatul a făcut presiuni asupra APL ca aceștia să construiască din bani publici un drum atunci când a vrut Țuțu! Și pe nimeni nu-l doare în cot că tânărul deputat a făcut de fapt, trafic de influență!

Cui îi pasă că reabiltarea drumurilor se face în conformitate cu niște criterii foarte stricte, că alocarea banilor publici pentru anumite tipuri de lcurări se face prin decizie colectivă. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit să se facă. Acum, de când guvernarea a decis a ne ferici cu „drumuribune”, pe nimeni nu mai deranjează că s-a încalcat legea, toată lumea e mulțumită că democratul a „rezolvat problema”. El nu pentru dânsul, pentru sat!

Și tocmai de asta drumul făcut din banii oamenilor este, ca și cum, „cadou” de la deputat!

Într-un stat „de drept”, sau cel puțin normal, pentru trafic de influență deputatul ar fi stat la pușcărie! La noi se plimbă vajnic cu primarul pe marginea drumului și cu aer de mare cunoscător inspectează calitatea asfaltului!

Eu nu m-aș mira ca, în starea asta de euforie și recunoștință a oamenilor pentru actul de mare curaj și efort supraomenesc a deputatului, la următoarea ședință a consiliului local să se propună redenumirea satului din Bubuieci în Țuțuieci!

http://provincial.md/sarbatori/foto-cadoul-lui-constantin-tutu-pentru-bubuieci-cu-ocazia-hramului-localitatii

 

CARE-I NAȚIUNEA MINISTERULUI?

De câteva zile MECC flutură pe toate gardurile on-lineului, în maniera lăudăros patriotardă specifică, ordinul despre organizarea zilei de 1 septembrie.

Lăsând la o parte faptul că activitatea în sine de elaborare a ordinelor și dispozițiilor este una dintre cele mai cotidiene și banale ale MECC și nu constituie, nicidecum, un prilej de mare laudă, conținutul ordinului dă foarte mult de gândit în partea sa mai neagră (evidențiată). în acel document faimos se ordonă ca în toată republicuța prima lecție din an să se facă sub genericul Limba, istoria și pământul sunt cei trei piloni pe care se ține o națiune – Ion Druță la cei 90 de ani împliniți!

Lăsând la o parte (încă o dată), personalitatea scriitorului sovietic moldovean căruia i se dedică această oră, citatul în sine este o mare mostră de manipulare!

În primul rând pentru că în citatul original Druță spune că „Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine NEAMUL” Neamul, nu națiunea a spus Druță!

Geaba va încerca cineva să spună că nu e nicio diferență! Este!

Cu toate că și cuvântul neam, folosit permanent de scriitor, este de o ambiguitate stânjenitoare, deoarece autorul niciodată nu-i spune acestui neam pe nume, ar fi fost corect totuși să fie folosit anume așa cum a spus scriitorul și nu altfel! Trunchierea citatului și folosirea deliberată a cuvântului națiune într-un asemenea document este pasibilă de taxare, domnilor!

La ce națiune se referă funcționarii ministerului educației culturii și cercetării?

Despre ce națiune trebuie să-i învețe profesorii pe copii la prima oră?

Despre națiunea moldovenească izvodită din capetele bolnave ale lui Stalin și Molotov?

Sau poate prin acest ordin se pune într-un mod subtil edificarea unei noi națiuni, a lui Dodon și Plahotniuc?!

Sigur, ar fi fost frumos ca, în anul Centenarului Unirii, în școlile din RîMî să se vorbească anume despre acel moment frumos al Reîntregirii Neamului Românesc, cu atât mai mult, cu cât la tăiat pănglicuțele de la grădinițe și școli reparate din banii României, guvernanții chișinăuieni nu-și dau rândul. Dar, din păcate, nu-i de unde, domnilor!

Vreți să-l celebrați pe Druță, bine celebrați-l, dar nu manipulați copiii, nu trunchiați citatul, nu băgați ideea nuștiucărei națiuni acolo unde nu e vorba nici măcar de-o încrengătură sănătoasă!

CINE SUNT FALȘII UNIONIȘTI?

Se pare că vara acestui an încinge nu atât mercurul din termometre, cât spiritele unioniștilor. Cu cât se încălzește afară cu atât devine tot mai acerbă confruntarea dintre (și cu privire la) unioniști, tot mai frecvente etichetările și acuzele de unionism fals.

După atâta forfotă, este firesc să ne întrebăm dacă există asemenea specimene și, dacă da, cine sunt de fapt? Din păcate, după cum se știe, în RîMî „avem de toate”, inclusiv unioniști falși. La prima vedere se profilează două categorii, mai mult sau mai puțin distincte, de falși unioniști:

  1. În prima categorie intră unioniștii vocali, bun organizatori de marșuri, care vor să păstreze unionismul în zona marginală a anarhiei și extremismului. Aceștia se duc la protestele antioligarhice cu lozinci unioniste, apoi se plâng că sunt alungați și nu li se oferă accesul la microfon. E ca și cum, după ce vii nepoftit la nuntă și pretinzi un loc în capul mesei pe motiv că ești flămând, acuzi mirii că nu sunt suficient de primitori și nu ți-au dat daruri suficient de scumpe!  Tocmai pentru că sunt forțate și false, genul acesta de acțiuni ridică valuri întregi de ostilitate față de toți unioniștii și descalifică idealul Unirii.
  2. Cel de-al doilea tip sunt cei care dau lecții de unionism și aruncă invective și etichetări la adresa altor unioniști pentru că „au oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați”. Ca și în primul caz, falșii unioniști, care umblă cu demascatul, etichetatul, înjuratul unioniștilor fac un mare deserviciu unionismului, în primul rând, lăsând să se subînțeleagă că toți unioniști ar fi niște profitori, hoți și detractori, iar Unirea este doar o lozincă falsă. (La cât de vehementă și urâtă este această confruntare, crescută din râcă personală, nici nu mai este nevoie de dodon ca să ne discrediteze idealul ReUnirii.)

NU vreau deloc să iau apărarea foștilor PPCD-iști sau actualilor activiști care, probabil, nu vor fi fiind tocmai modele de integritate și onestitate. Cu siguranță, unii dintre ei vor fi având interese, inclusiv materiale, alții au ambiții de putere, unii sunt cu ochi verzi, alții cu mâna lungă. În mod sigur toate aceste metehne și hibe trebuie să li se reproșeze când (dacă) vor dori să avanseze într-o funcție publică, sau, eventual, pe o listă. Atunci chiar ar putea fi supuși unui filtru de integritate! Atunci și dacă! Nu zilnic, cu orice ocazie și, mai ales, fără ocazie!

Putem să visăm mult și bine ca toți unioniștii să fie niște îngeri cu aripi în loc de mâini, sau niște arhangheli fără trecut, familie, fini și cumătri, iar unionismul să fie un titlu de noblețe acordat de o entitate supremă. În realitate însă nu este așa!

Unioniștii sunt doar niște români obișnuiți, un pic mai inimoși, dar muritori de rând și ei, deci cu păcate, ca toți muritorii.

Tocmai de aceea, unioniștii de toată mâna (care nu sunt falși) au dreptul la exprimare și la existență, la fel cum au dreptul să aibă diferite viziuni politice, gusturi estetice sau preferințe culinare, atâta timp cât „gândim la fel, simțim la fel”, adică românește, atâta timp cât nu susțin niște aberații de tipul națiunii civice moldovenești!

 

 

 

REPUBLICUȚA BANDIȚILOR

La noi toate sunt de-a îndoaselea.

În toată lumea hoții, criminalii, proxeneții și alte tipuri de scursuri fac parte din categoria cea mai de jos a societății. Fugari, atunci când nu sunt deținuți, aceștia duc o viață obscură, ascunsă de ochi lumii și ai legii.

Numai în această făcătură, numită statul RîMî bandiții s-au legitimat prin preluarea partidelor, primăriilor, guvernului, parlamentului și s-au cocoțat în capul mesei.

Și de parcă nu era suficientă anularea alegerilor pentru primăria Chișinăului, a mai trebuit să fie parașutat la rampă și condamnatul Șor, ca nu cumva să uităm că suntem o re-publicuță a bandiților.

Produs al expresiei consacrate „La colhoz pe dealul mare, cine fură, acela are, ca și o bună parte a electoratului lor, bandiții din RîMî știu să guverneze doar banditește, „po poneatiam”. Ei fură în continuare din puținul care a mai rămas, îi șantajează si amenință pe cei mai slabi de fire, îi corup pe cei avizi de putere.

După ce săptămânal, șeful bandiților de la Chișinău, ne-a tot aburit de la monitor cu declarații belicoase despre drumuri, pensii și reforme, de părea că acu, acu va curge lapte și miere pe drumurile reparate, la ultima ședință a Parlamentul și-au dat definitiv arama pe față.

Speriați de un eventual eșec la alegerile din toamnă, bandiții de la guvernare s-au grăbit să-și legitimeze și averile acumulate prin fraudă și crimă.

Sigur, am putea considera această decizie criminală (a câta?) drept un simptom de agonie și disperare a șobolanului înainte de scufundarea navei și am putea să ne bucurăm că n-a mai rămas mult până la sfârșitul guvernării bandiților.

Dar, din păcate, suntem și noi acolo, pe navă.

Poate a venit vremea să schimbăm corabia?!

Nu e rău să cerem și sfatul unui căpitan experimentat…

 

DEMOCRAȚIE ÎN RM? NU, N-AM AUZIT!

Afirmasem la începutul campaniei că pedeul a inițiat aceste alegeri ca să testeze noul sistem de vot (furt) electoral. Și ca să ne testeze pe noi de minte, mai adaug acum, după cele ne-întâmplate aseară.

Banditul a confirmat încă o dată că nu poate guverna decât banditește!

El n-a putut câștiga onest alegerile din 2014, de aceea și-a neutralizat adversarii politici, a cumpărat deputații gata validați și a început dezmățul hoției pe față. Când a înțeles că ar fi bine să dețină puterea și la nivel local, a cumpărat, tot așa, la pachet, primari și consilierii locali și raionali. Unde nu reușea cu banul punea pe rol justiția (dosarele).

Aseară Plahotniuc a confirmat, a câta oară, că nu este om politic! E un bandit ordinar care nu înțelege că democrație înseamnă alegeri! De asta nici n-a participat în cursa electorală pentru Chișinău și Bălți! El nu poate concura onest! El poate doar să acapareze banditește, să anuleze mafiotic, să șantajeze sfidător!

Decizia de aseară a instanței de judecată a compromis noțiunile de campanie electorală, candidat, alegători, vot, mandat, etc!

Prin decizia de aseară s-au anulat nu doar alegerile de la Chișinău, s-a anulat definitiv și irevocabil democrația în RîMî.