UNIȚI DE ZIUA UNIRII

Fără îndoială acest 1 decembrie este un început, iar anul centenarului este nu doar simbolic, ci și relevant.

Declarațiile de înfrățire ale primăriilor, serbările școlare, concertele instituționale au ars distanțele, au topit neîncrederea și au apropiat cele două maluri de Prut mai mult ca niciodată de la ‘90 încoace!

Dar mai mult decât unirea dintre maluri se simte unitatea aceasta în simțire! Pe parcursul acestui an am participat la multe conferințe științifice, marșuri, mitinguri, întruniri, ședințe dedicate Centenarului Marii Uniri. Am discutat cu mii de oameni care împărtășesc același ideal al ReUnirii Neamului Românesc! Anul acesta m-am convins că dincolo de declarațiile emfatice și datele sondajelor de opinie, numărul celor care simt românește și care nu se sfiesc să declare acest lucru a crescut mult.

Da, noi românii basarabeni rămânem rezervați și circumspecți în privința promisiunilor electorale, împărtășim diferite opțiuni politice și, uneori, vedem diferit vectorul de dezvoltare al acestui petic de pământ, dar tot mai multă lume înțelege, cunoaște și recunoaște că suntem o singură Națiune cu românii de peste Prut și acest lucru ne unește în an Centenar!

Acest 1 decembrie îmi dă încrederea că ReUnirea e aproape și ea se poate face cu efort și dedicație!

La mulți ani suflare românească!

Advertisements

AZI NU E SĂRBĂTOARE, CHIAR DE RĂSUNĂ MUZICA!

Independența RîMî de anul acesta s-a lăsat cu interdicții și deturnări.

Mitingul din PMAN a fost deturnat cu guleai și tușoncă. Hoțul de miliarde Șor a trebuit să mai plătească o rată din simbrie lui Plaha cu zeci de mii de martori.

Marșul Centenar a fost deturnat cu minciuni că i-o „picat sistemul” Poliției de Frontieră.

Protestatarilor de la Chișinău li s-a interzis să stea lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Unioniștilor participanți la Marșul Centenar li s-a interzis să treacă granița pe jos, așa cum au programat.

Și unii și alții au fost nevoiți să întâmpine „independența” în corturi și saci de dormit, sub cerul liber. Unii în vamă, alții lângă monumentul lui Ștefan cel Mare.

Aceste similitudini nu sunt doar simbolice, sunt și elocvente. Această lucrătură a lui Hitler și Stalin, nu mai poate fi perpetuată! 27 de ani de frământări ar fi trebuit să fie suficienți ca să înțelegem că RîMî ca stat independent nu poate funcționa!!!

Nu poate și punctum!

Am tot schimbat o serie de hoți pe alții timp de aproape trei decenii.

Acum mizeria s-a îngroșat, a devenit insuportabil de puturoasă și scoate la iveală cele mai meschine și primare porniri omenești.

Acum, mai mult ca oricând, a devenit evident că independența n-are nicio legătură cu RîMî, iar Rîmî nu are nicio legătură cu noțiunea de stat!

Numai Re-Unirea cu Țara mai poate salva această palmă de pământ!

CADOUL DEPUTATULUI ȚUȚU

Mi-a sărit în ochi zilele astea (pe un site de stiri) un titlu despre generozitatea deputatului Țuțu. Intrigată, am accesat lincul să văd ce cadou o fi făcut deputatul democrat satului Bubuieci. Am crezut că o fi scris o carte, o fi dăruit echipament pentru sala de sport, o fi sădit un parc, etc. Mă rog, ceva făcut cu trudă sau cumpărat din banii săi, așa cum e primit să fie un cadou.

În realitate, cetățeanul Țuțu, în calitatea sa de deputat, a solicitat în scris primăriei să construiască drumul în sat înainte de hram, ca să le facă oamenilor o bucurie!

Adică, ca să traducem în limbaj juridic, deputatul a făcut presiuni asupra APL ca aceștia să construiască din bani publici un drum atunci când a vrut Țuțu! Și pe nimeni nu-l doare în cot că tânărul deputat a făcut de fapt, trafic de influență!

Cui îi pasă că reabiltarea drumurilor se face în conformitate cu niște criterii foarte stricte, că alocarea banilor publici pentru anumite tipuri de lcurări se face prin decizie colectivă. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit să se facă. Acum, de când guvernarea a decis a ne ferici cu „drumuribune”, pe nimeni nu mai deranjează că s-a încalcat legea, toată lumea e mulțumită că democratul a „rezolvat problema”. El nu pentru dânsul, pentru sat!

Și tocmai de asta drumul făcut din banii oamenilor este, ca și cum, „cadou” de la deputat!

Într-un stat „de drept”, sau cel puțin normal, pentru trafic de influență deputatul ar fi stat la pușcărie! La noi se plimbă vajnic cu primarul pe marginea drumului și cu aer de mare cunoscător inspectează calitatea asfaltului!

Eu nu m-aș mira ca, în starea asta de euforie și recunoștință a oamenilor pentru actul de mare curaj și efort supraomenesc a deputatului, la următoarea ședință a consiliului local să se propună redenumirea satului din Bubuieci în Țuțuieci!

http://provincial.md/sarbatori/foto-cadoul-lui-constantin-tutu-pentru-bubuieci-cu-ocazia-hramului-localitatii

 

CARE-I NAȚIUNEA MINISTERULUI?

De câteva zile MECC flutură pe toate gardurile on-lineului, în maniera lăudăros patriotardă specifică, ordinul despre organizarea zilei de 1 septembrie.

Lăsând la o parte faptul că activitatea în sine de elaborare a ordinelor și dispozițiilor este una dintre cele mai cotidiene și banale ale MECC și nu constituie, nicidecum, un prilej de mare laudă, conținutul ordinului dă foarte mult de gândit în partea sa mai neagră (evidențiată). în acel document faimos se ordonă ca în toată republicuța prima lecție din an să se facă sub genericul Limba, istoria și pământul sunt cei trei piloni pe care se ține o națiune – Ion Druță la cei 90 de ani împliniți!

Lăsând la o parte (încă o dată), personalitatea scriitorului sovietic moldovean căruia i se dedică această oră, citatul în sine este o mare mostră de manipulare!

În primul rând pentru că în citatul original Druță spune că „Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine NEAMUL” Neamul, nu națiunea a spus Druță!

Geaba va încerca cineva să spună că nu e nicio diferență! Este!

Cu toate că și cuvântul neam, folosit permanent de scriitor, este de o ambiguitate stânjenitoare, deoarece autorul niciodată nu-i spune acestui neam pe nume, ar fi fost corect totuși să fie folosit anume așa cum a spus scriitorul și nu altfel! Trunchierea citatului și folosirea deliberată a cuvântului națiune într-un asemenea document este pasibilă de taxare, domnilor!

La ce națiune se referă funcționarii ministerului educației culturii și cercetării?

Despre ce națiune trebuie să-i învețe profesorii pe copii la prima oră?

Despre națiunea moldovenească izvodită din capetele bolnave ale lui Stalin și Molotov?

Sau poate prin acest ordin se pune într-un mod subtil edificarea unei noi națiuni, a lui Dodon și Plahotniuc?!

Sigur, ar fi fost frumos ca, în anul Centenarului Unirii, în școlile din RîMî să se vorbească anume despre acel moment frumos al Reîntregirii Neamului Românesc, cu atât mai mult, cu cât la tăiat pănglicuțele de la grădinițe și școli reparate din banii României, guvernanții chișinăuieni nu-și dau rândul. Dar, din păcate, nu-i de unde, domnilor!

Vreți să-l celebrați pe Druță, bine celebrați-l, dar nu manipulați copiii, nu trunchiați citatul, nu băgați ideea nuștiucărei națiuni acolo unde nu e vorba nici măcar de-o încrengătură sănătoasă!

CINE SUNT FALȘII UNIONIȘTI?

Se pare că vara acestui an încinge nu atât mercurul din termometre, cât spiritele unioniștilor. Cu cât se încălzește afară cu atât devine tot mai acerbă confruntarea dintre (și cu privire la) unioniști, tot mai frecvente etichetările și acuzele de unionism fals.

După atâta forfotă, este firesc să ne întrebăm dacă există asemenea specimene și, dacă da, cine sunt de fapt? Din păcate, după cum se știe, în RîMî „avem de toate”, inclusiv unioniști falși. La prima vedere se profilează două categorii, mai mult sau mai puțin distincte, de falși unioniști:

  1. În prima categorie intră unioniștii vocali, bun organizatori de marșuri, care vor să păstreze unionismul în zona marginală a anarhiei și extremismului. Aceștia se duc la protestele antioligarhice cu lozinci unioniste, apoi se plâng că sunt alungați și nu li se oferă accesul la microfon. E ca și cum, după ce vii nepoftit la nuntă și pretinzi un loc în capul mesei pe motiv că ești flămând, acuzi mirii că nu sunt suficient de primitori și nu ți-au dat daruri suficient de scumpe!  Tocmai pentru că sunt forțate și false, genul acesta de acțiuni ridică valuri întregi de ostilitate față de toți unioniștii și descalifică idealul Unirii.
  2. Cel de-al doilea tip sunt cei care dau lecții de unionism și aruncă invective și etichetări la adresa altor unioniști pentru că „au oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați”. Ca și în primul caz, falșii unioniști, care umblă cu demascatul, etichetatul, înjuratul unioniștilor fac un mare deserviciu unionismului, în primul rând, lăsând să se subînțeleagă că toți unioniști ar fi niște profitori, hoți și detractori, iar Unirea este doar o lozincă falsă. (La cât de vehementă și urâtă este această confruntare, crescută din râcă personală, nici nu mai este nevoie de dodon ca să ne discrediteze idealul ReUnirii.)

NU vreau deloc să iau apărarea foștilor PPCD-iști sau actualilor activiști care, probabil, nu vor fi fiind tocmai modele de integritate și onestitate. Cu siguranță, unii dintre ei vor fi având interese, inclusiv materiale, alții au ambiții de putere, unii sunt cu ochi verzi, alții cu mâna lungă. În mod sigur toate aceste metehne și hibe trebuie să li se reproșeze când (dacă) vor dori să avanseze într-o funcție publică, sau, eventual, pe o listă. Atunci chiar ar putea fi supuși unui filtru de integritate! Atunci și dacă! Nu zilnic, cu orice ocazie și, mai ales, fără ocazie!

Putem să visăm mult și bine ca toți unioniștii să fie niște îngeri cu aripi în loc de mâini, sau niște arhangheli fără trecut, familie, fini și cumătri, iar unionismul să fie un titlu de noblețe acordat de o entitate supremă. În realitate însă nu este așa!

Unioniștii sunt doar niște români obișnuiți, un pic mai inimoși, dar muritori de rând și ei, deci cu păcate, ca toți muritorii.

Tocmai de aceea, unioniștii de toată mâna (care nu sunt falși) au dreptul la exprimare și la existență, la fel cum au dreptul să aibă diferite viziuni politice, gusturi estetice sau preferințe culinare, atâta timp cât „gândim la fel, simțim la fel”, adică românește, atâta timp cât nu susțin niște aberații de tipul națiunii civice moldovenești!

 

 

 

REPUBLICUȚA BANDIȚILOR

La noi toate sunt de-a îndoaselea.

În toată lumea hoții, criminalii, proxeneții și alte tipuri de scursuri fac parte din categoria cea mai de jos a societății. Fugari, atunci când nu sunt deținuți, aceștia duc o viață obscură, ascunsă de ochi lumii și ai legii.

Numai în această făcătură, numită statul RîMî bandiții s-au legitimat prin preluarea partidelor, primăriilor, guvernului, parlamentului și s-au cocoțat în capul mesei.

Și de parcă nu era suficientă anularea alegerilor pentru primăria Chișinăului, a mai trebuit să fie parașutat la rampă și condamnatul Șor, ca nu cumva să uităm că suntem o re-publicuță a bandiților.

Produs al expresiei consacrate „La colhoz pe dealul mare, cine fură, acela are, ca și o bună parte a electoratului lor, bandiții din RîMî știu să guverneze doar banditește, „po poneatiam”. Ei fură în continuare din puținul care a mai rămas, îi șantajează si amenință pe cei mai slabi de fire, îi corup pe cei avizi de putere.

După ce săptămânal, șeful bandiților de la Chișinău, ne-a tot aburit de la monitor cu declarații belicoase despre drumuri, pensii și reforme, de părea că acu, acu va curge lapte și miere pe drumurile reparate, la ultima ședință a Parlamentul și-au dat definitiv arama pe față.

Speriați de un eventual eșec la alegerile din toamnă, bandiții de la guvernare s-au grăbit să-și legitimeze și averile acumulate prin fraudă și crimă.

Sigur, am putea considera această decizie criminală (a câta?) drept un simptom de agonie și disperare a șobolanului înainte de scufundarea navei și am putea să ne bucurăm că n-a mai rămas mult până la sfârșitul guvernării bandiților.

Dar, din păcate, suntem și noi acolo, pe navă.

Poate a venit vremea să schimbăm corabia?!

Nu e rău să cerem și sfatul unui căpitan experimentat…

 

DEMOCRAȚIE ÎN RM? NU, N-AM AUZIT!

Afirmasem la începutul campaniei că pedeul a inițiat aceste alegeri ca să testeze noul sistem de vot (furt) electoral. Și ca să ne testeze pe noi de minte, mai adaug acum, după cele ne-întâmplate aseară.

Banditul a confirmat încă o dată că nu poate guverna decât banditește!

El n-a putut câștiga onest alegerile din 2014, de aceea și-a neutralizat adversarii politici, a cumpărat deputații gata validați și a început dezmățul hoției pe față. Când a înțeles că ar fi bine să dețină puterea și la nivel local, a cumpărat, tot așa, la pachet, primari și consilierii locali și raionali. Unde nu reușea cu banul punea pe rol justiția (dosarele).

Aseară Plahotniuc a confirmat, a câta oară, că nu este om politic! E un bandit ordinar care nu înțelege că democrație înseamnă alegeri! De asta nici n-a participat în cursa electorală pentru Chișinău și Bălți! El nu poate concura onest! El poate doar să acapareze banditește, să anuleze mafiotic, să șantajeze sfidător!

Decizia de aseară a instanței de judecată a compromis noțiunile de campanie electorală, candidat, alegători, vot, mandat, etc!

Prin decizia de aseară s-au anulat nu doar alegerile de la Chișinău, s-a anulat definitiv și irevocabil democrația în RîMî.

SĂ CÂȘTIGE CEL MAI BUN!

Probabil nimeni nu se mai întreabă acum de ce sinonimul pentru îmbinarea de cuvinte campanie electorală este cursă electorală. Pentru că o campanie electorală adevărată presupune competiție, întrecere. Exact ca în sport, unde odată anunțată competiția, nu se mai admit apeluri de retragere a concurenților. Imaginați-vă că la un campionat de fotbal iese un oarecare și începe să le ceară celorlalți participanți să se retragă deoarece el are mai mare nevoie de victorie.

Apelurile de retragere din cursă a candidaților în RM au început să apară în campania din 2014. Atunci formatorii de opinie proeuropeni și integratori au aruncat această idee năstrușnică care a prins bine pe terenul nostru minat.

Atunci când PLR se lansase cu sloganul PENTRU MOLDOVA, FĂRĂ OLIGARHI, când semnala despre jaful de la BEM și lupta în toate instanțele pentru AIC, când vorbeam despre cei trei oligarhi care au sărăcit succesiv RM, formatorii de opinie ne atacau prin toate mijloacele și ne linșau mediatic, somându-ne să ne retragem din cursă ca să câștige partidele, cică proeuropene, – PL PLDM PD!

Acum trebuie să ne reamintim că, inclusiv datorită efortului lor, a ajuns Plahotniuc marele mahăr în lege! La îndemnul formatorilor, de frică „să nu disperseze voturile” și „să nu schimbe cursul european” oamenii au votat bandiții care între timp îi jefuiau în cel mai cinic mod!

În concluzie:

Primo: campania electorală se face pentru a convinge electoratul să voteze pe cel mai bun, (integru, pregătit, școlit, etc, etc.), nu pentru a-i convinge pe concurenți să se retragă!

Secundo: aceste apeluri încurajează electoratul să voteze și de data asta „strâmbând din nas” nu ceea ce și-ar dori, ci ceea ce rămâne.

Terțio: De obicei fricoșii cer retragerea celui mai bun, iată de ce acum ei cer retragerea lui Constantin Codreanu!

 

 

SĂ FIM UNIȚI ÎMPOTRIVA CUI TREBUIE!

În contextul forfotei generale cauzate de alegerile locale anticipate se profilează două subiecte de meditație:

  1. Alegerile locale din primăvara aceasta vor fi un exercițiu tehnic de verificare a noului sistem de furt electoral de către actuala guvernare! Din această cauză participanții la aceste alegeri, candidații și partidele politice (care sunt de bună credință), trebuie să fie cu ochii în patru ca să devoaleze orice eventuale carențe și să le trâmbițeze lumii, să avertizeze toate organele abilitate cu monitorizarea scrutinelor, mai ales la nivel internațional.
  2. Aceste alegeri sunt și un exercițiu de „încercare de minte” a electoratului în procesul de pregătire pentru alegerile parlamentare din toamnă. Anume în acest sens trebuie înțeles apelul meu recent către partidele politice pro-europene să se abțină de la atacuri reciproce.

Un scurt recurs la istoria noastră recentă ne va arăta că în anii 2001-2009, când regimul clanului Voronin părea insurmontabil, când tot ce mișca-n țara asta se subordona lor, exact așa cum în prezent toate structurile statului, dar și afacerile sunt controlate de Plahotniuc, unica șansă de debarcare a acelei guvernări a fost consolidarea împotriva unui dușman comun.

Să ne amintim că agitatorii partidelor proeuropene de atunci își îndemnau în unison alegătorii, nu să sară la beregata unul altuia, ci să-l demaște pe Voronin, iar apelul comun era „Votați cu cine vă place, numai nu votați comuniștii!”

Anume prin acest pact popular de neagresiune reciprocă asupra candidaților care fac parte din aceeași familie politică și care împărtășesc aceleași deziderate s-a putut realiza unificarea forțelor de dreapta!

Din păcate acele partide au fost compromise iremediabil de liderii lor, dar asta nu înseamnă că principiul nu funcționează! Dimpotrivă, numai recunoscând în unanimitate că adevăratul pericol pentru viitorul acestui petic de pământ îl constituie binomul socialisto-democrat cocoțat prin fraudă și corupere la conducerea RîMî și acționând în front comun împotriva acestuia, nu unul împotriva altuia, vom izbândi!

Trebuie să înțelegem că această bălăcăreală rușinoasă la care se dedau partidele de dreapta, pro-europene și unioniste, împroșcând venin și instigând la ură, face bine doar plahotniucului și dodonului și nicidecum partidelor care fac parte din aceeași luntre geopolitică!

 

UNIREA UNIONIȘTILOR

De mai bine de un sfert de veac nu s-a simțit în Piața Marii Adunări Naționale atâta unitate în simțire românească câtă a fost azi la Marea Adunare Centenară.

În legătură cu acest eveniment extraordinar se cer a fi remarcate câteva momente:

  1. Indiferent de cifrele proprietarilor holdingurilor de presă, sau datele „oficiale” ale poliției, noi, cei care am fost în piață, știm că am fost mulți, foarte mulți. Zeci de mii de români din toate zonele Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat la Chișinău ca să-și exprime voința de ReUnificare a Neamului. Au venit în pofida interdicțiilor guvernării, a amenințărilor din partea președinției, a distanțelor și a frigului!
  2. Pentru prima dată la Chișinău a avut loc unirea unioniștilor!!!  Marea Adunară Centenară a fost primul eveniment popular în care formațiunile civice unioniste organizatoarele evenimentului și-au unit eforturile împreună cu partidele politice unioniste și primarii aleși prin vot direct pentru a comunica lumii întregi voința de ReUnire a poporului român. Astăzi pentru prima dată s-a văzut că în Piața Marii Adunări Naționale este loc pentru însemnele partidelor unioniste, iar pe scenă și la microfon este loc pentru toți cei care simt românește și care promovează Idealul Unirii!
  3. Comentariile din presă și online ce privire la Marea Adunare Centenară sunt un fel de hârtie de turnesol în raport cu Unirea. Diminuarea cu insistență a numărului participanților, denigrarea vorbitorilor, ironizarea discursurilor confirmă direct proporțional Importanța acestui eveniment extraordinar și faptul că ReUnirea este iremediabilă și foarte aproape!
  4. Așa să ne ajute Dumnezeu!