DEMOCRAȚIE ÎN RM? NU, N-AM AUZIT!

Afirmasem la începutul campaniei că pedeul a inițiat aceste alegeri ca să testeze noul sistem de vot (furt) electoral. Și ca să ne testeze pe noi de minte, mai adaug acum, după cele ne-întâmplate aseară.

Banditul a confirmat încă o dată că nu poate guverna decât banditește!

El n-a putut câștiga onest alegerile din 2014, de aceea și-a neutralizat adversarii politici, a cumpărat deputații gata validați și a început dezmățul hoției pe față. Când a înțeles că ar fi bine să dețină puterea și la nivel local, a cumpărat, tot așa, la pachet, primari și consilierii locali și raionali. Unde nu reușea cu banul punea pe rol justiția (dosarele).

Aseară Plahotniuc a confirmat, a câta oară, că nu este om politic! E un bandit ordinar care nu înțelege că democrație înseamnă alegeri! De asta nici n-a participat în cursa electorală pentru Chișinău și Bălți! El nu poate concura onest! El poate doar să acapareze banditește, să anuleze mafiotic, să șantajeze sfidător!

Decizia de aseară a instanței de judecată a compromis noțiunile de campanie electorală, candidat, alegători, vot, mandat, etc!

Prin decizia de aseară s-au anulat nu doar alegerile de la Chișinău, s-a anulat definitiv și irevocabil democrația în RîMî.

Advertisements

SĂ CÂȘTIGE CEL MAI BUN!

Probabil nimeni nu se mai întreabă acum de ce sinonimul pentru îmbinarea de cuvinte campanie electorală este cursă electorală. Pentru că o campanie electorală adevărată presupune competiție, întrecere. Exact ca în sport, unde odată anunțată competiția, nu se mai admit apeluri de retragere a concurenților. Imaginați-vă că la un campionat de fotbal iese un oarecare și începe să le ceară celorlalți participanți să se retragă deoarece el are mai mare nevoie de victorie.

Apelurile de retragere din cursă a candidaților în RM au început să apară în campania din 2014. Atunci formatorii de opinie proeuropeni și integratori au aruncat această idee năstrușnică care a prins bine pe terenul nostru minat.

Atunci când PLR se lansase cu sloganul PENTRU MOLDOVA, FĂRĂ OLIGARHI, când semnala despre jaful de la BEM și lupta în toate instanțele pentru AIC, când vorbeam despre cei trei oligarhi care au sărăcit succesiv RM, formatorii de opinie ne atacau prin toate mijloacele și ne linșau mediatic, somându-ne să ne retragem din cursă ca să câștige partidele, cică proeuropene, – PL PLDM PD!

Acum trebuie să ne reamintim că, inclusiv datorită efortului lor, a ajuns Plahotniuc marele mahăr în lege! La îndemnul formatorilor, de frică „să nu disperseze voturile” și „să nu schimbe cursul european” oamenii au votat bandiții care între timp îi jefuiau în cel mai cinic mod!

În concluzie:

Primo: campania electorală se face pentru a convinge electoratul să voteze pe cel mai bun, (integru, pregătit, școlit, etc, etc.), nu pentru a-i convinge pe concurenți să se retragă!

Secundo: aceste apeluri încurajează electoratul să voteze și de data asta „strâmbând din nas” nu ceea ce și-ar dori, ci ceea ce rămâne.

Terțio: De obicei fricoșii cer retragerea celui mai bun, iată de ce acum ei cer retragerea lui Constantin Codreanu!

 

 

SĂ FIM UNIȚI ÎMPOTRIVA CUI TREBUIE!

În contextul forfotei generale cauzate de alegerile locale anticipate se profilează două subiecte de meditație:

  1. Alegerile locale din primăvara aceasta vor fi un exercițiu tehnic de verificare a noului sistem de furt electoral de către actuala guvernare! Din această cauză participanții la aceste alegeri, candidații și partidele politice (care sunt de bună credință), trebuie să fie cu ochii în patru ca să devoaleze orice eventuale carențe și să le trâmbițeze lumii, să avertizeze toate organele abilitate cu monitorizarea scrutinelor, mai ales la nivel internațional.
  2. Aceste alegeri sunt și un exercițiu de „încercare de minte” a electoratului în procesul de pregătire pentru alegerile parlamentare din toamnă. Anume în acest sens trebuie înțeles apelul meu recent către partidele politice pro-europene să se abțină de la atacuri reciproce.

Un scurt recurs la istoria noastră recentă ne va arăta că în anii 2001-2009, când regimul clanului Voronin părea insurmontabil, când tot ce mișca-n țara asta se subordona lor, exact așa cum în prezent toate structurile statului, dar și afacerile sunt controlate de Plahotniuc, unica șansă de debarcare a acelei guvernări a fost consolidarea împotriva unui dușman comun.

Să ne amintim că agitatorii partidelor proeuropene de atunci își îndemnau în unison alegătorii, nu să sară la beregata unul altuia, ci să-l demaște pe Voronin, iar apelul comun era „Votați cu cine vă place, numai nu votați comuniștii!”

Anume prin acest pact popular de neagresiune reciprocă asupra candidaților care fac parte din aceeași familie politică și care împărtășesc aceleași deziderate s-a putut realiza unificarea forțelor de dreapta!

Din păcate acele partide au fost compromise iremediabil de liderii lor, dar asta nu înseamnă că principiul nu funcționează! Dimpotrivă, numai recunoscând în unanimitate că adevăratul pericol pentru viitorul acestui petic de pământ îl constituie binomul socialisto-democrat cocoțat prin fraudă și corupere la conducerea RîMî și acționând în front comun împotriva acestuia, nu unul împotriva altuia, vom izbândi!

Trebuie să înțelegem că această bălăcăreală rușinoasă la care se dedau partidele de dreapta, pro-europene și unioniste, împroșcând venin și instigând la ură, face bine doar plahotniucului și dodonului și nicidecum partidelor care fac parte din aceeași luntre geopolitică!

 

UNIREA UNIONIȘTILOR

De mai bine de un sfert de veac nu s-a simțit în Piața Marii Adunări Naționale atâta unitate în simțire românească câtă a fost azi la Marea Adunare Centenară.

În legătură cu acest eveniment extraordinar se cer a fi remarcate câteva momente:

  1. Indiferent de cifrele proprietarilor holdingurilor de presă, sau datele „oficiale” ale poliției, noi, cei care am fost în piață, știm că am fost mulți, foarte mulți. Zeci de mii de români din toate zonele Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat la Chișinău ca să-și exprime voința de ReUnificare a Neamului. Au venit în pofida interdicțiilor guvernării, a amenințărilor din partea președinției, a distanțelor și a frigului!
  2. Pentru prima dată la Chișinău a avut loc unirea unioniștilor!!!  Marea Adunară Centenară a fost primul eveniment popular în care formațiunile civice unioniste organizatoarele evenimentului și-au unit eforturile împreună cu partidele politice unioniste și primarii aleși prin vot direct pentru a comunica lumii întregi voința de ReUnire a poporului român. Astăzi pentru prima dată s-a văzut că în Piața Marii Adunări Naționale este loc pentru însemnele partidelor unioniste, iar pe scenă și la microfon este loc pentru toți cei care simt românește și care promovează Idealul Unirii!
  3. Comentariile din presă și online ce privire la Marea Adunare Centenară sunt un fel de hârtie de turnesol în raport cu Unirea. Diminuarea cu insistență a numărului participanților, denigrarea vorbitorilor, ironizarea discursurilor confirmă direct proporțional Importanța acestui eveniment extraordinar și faptul că ReUnirea este iremediabilă și foarte aproape!
  4. Așa să ne ajute Dumnezeu!

CE S-A VOTAT ACEEA VORBEȘTE!

Zilele astea toată răs-publica a fost martora unei ședințe de Parlament memorabile prin năucitoarea prestanță a campionului mondial la microfon. Însă eforturile supraomenești ale deputatului pedist de a articula toate cuvintele din textul proiectului de lege n-au fost apreciate unanim și univoc de toți legiuitorii. La observația pertinentă a doamnei profesoare deputat, referitor la necesitatea diversificării exercițiilor, șăful Parlamentului a sărit ca ars: „În Parlament incercăm să nu dăm lecții unul altuia și fiecare are pregătire. Dvs ca o colegă foarte bună ar fi trebuit să încurajați persoanele ca Țuțu să învețe inclusiv limba, fiindcă asta înseamna colegialitate, omenie.” (de la Andrian Candu citire)

Acest exces de solidaritate era justificat dacă se referea la un sărman copil dezavantajat, dar atunci când șăful cere clemență și înțelegere pentru analfabetismul unui deputat care, în mod firesc, ar fi trebuit să întocmească LEGEA și să promoveze VALOAREA, aceasta nu mai este solidaritate sau omenie, este decădere, sau, (în termeni legislativi), derogare de la NORMĂ, iar Omenie este să-ți pese de cei care te-au votat și să-ți respecți promisiunile, nu să încurajezi impostura și fărădelegea!

Cel mai grav este că această anomalie este rezultatul votului cetățenilor RâMâ.

Așa se întâmplă atunci când se votează din solidaritate, pentru că cutare e băiat bun și nu întârzie la trenirovcă, pentru că altul organizează concerte, sau împarte gratis cartofi și orez la alegeri.

Asta se întâmplă dacă se votează, strâmbând din nas, răul cel mic!

POPULISMUL NU-ȘI ARE LOCUL ÎN EDUCAȚIE!

Generalizarea învățământului a creat iluzia cvasigenerală că toată lumea care a trecut prin școală a înțeles cum trebuie dirijat sistemul educațional astfel încât să performeze.

Din păcate, dictonul leninist referitor la „кухарка” capabilă de gestiunea statului s-a impregnat iremediabil în mentalul colectiv de la noi, mai ales, în raport cu învățământul. Iar aceasta a dus, cum era de așteptat, la politizarea școlii (încă din timpul comuniștilor care au decis să umble la denumirea disciplinelor școlare pentru a educa o națiune de moldoveni).

Această practică este păguboasă nu doar pentru școală și educație, ci și pentru partidele politice care, în lipsă de idei, și, nu numai, se aruncă cu tot felul de declarații populiste întru salvarea școlii!

Experiența PLDM-ului, care a transformat reforma curriculară în politică de partid, dar și cea a lui dodon care se grozăvea că va umbla la bac, doar, doar va mai câștiga câțiva votanți restanțieri, ar fi trebuit să fie suficientă pentru a însuși câteva lecții simple:

  • Școala este o oglindă fidelă a societății, iar curățarea oglinzii nu va lustrui realitatea și societatea!
  • Educația nu se face nici sub presiunea străzii și nici prin demagogii politice!
  • Școala funcționează după legile ei interne și nu trebuie să constituie obiect/subiect de răfuială politică!

Să nu uităm, de asemnea, că sistemul de învățământ nu poate suporta populismele, fără a avea consecințe, în primul rând, asupra celor care sunt încadrați în el – copiii și profesorii.

Un exemplu nefericit a fost declanșarea luptei cu corupția din școli în goana după raiting politic. Dintr-un obiectiv nobil (cum sunt toate populismele) aceasta s-a transformat într-un război cu profesorii, care au început tot mai mult să fie considerați o tagmă de corupți demni de oprobriul public. În consecință, azi sistemul educațional se confruntă cu un dezinteres total al copiilor pentru instruire, rezultat din scăderea drastică a încrederi societății în școală.

În toiul războiului cu corupția s-au neglijat statisticile care spuneau că numai în orașele Chișinău și Bălți funcționează asociații de părinți și că în școlile sătești nu se percep aproape deloc taxe, etc.

Până la urmă pe cine mai interesa adevărul dacă pică bine în electorală, nu?!

Este de necontestat că sistemul nostru de învățământ are multe hibe și că trebuie reformat! Continuu! Dar să fie reformat spre binele copiilor, nu al unui partid politic!

Ar fi bine, prin urmare, ca liderii de partid preocupați de eficiența  reformelor școlii să nu uite că 70 % de procente dintre cadrele didactice sunt pensionare sau la vârsta prepensionară, că salariile profesorilor de la noi sunt cele mai mici din Europa!

Să nu uite, de asemenea, că în lipsa covârșitoare a părinților din sate, profesorii le țin locul la școală și acasă.

Să nu uite că profesorii nu-i cred pe liderii care au preferat să-și țină copiii în școli de elită din străinătate și să reformeze învățământul de la noi prin pomeni electorale sau șantaj.

În concluzie, decât ar anunța „lichidarea dezastrelor din educație” de la tribuna partidului, mai bine i-ar lăsa pe cei mandatați, care au pregătirea și chemarea necesară, să-și facă treaba.

 

 

 

CE FACEM CU IA ROMÂNEASCĂ?

Este o axiomă faptul că noi, moldovenii (dintre Prut și Nistru), excelăm în inventivitate. Inventivitatea noastră atinge cote maxime mai ales când este vorba de sărbători. Și dacă unele sărbători nou instituite sunt puerile sau doar haioase, altele se pretind de o mare încărcătură culturală.

În această clasă se include Ziua Portului Popular decretată cu mult fast prin lege anul trecut (2016) de Guvernul RM.

La prima vedere Sărbătoarea Portului Popular pare o inițiativă pozitivă și demnă de a fi susținută. La o analiză mai de profunzime vom constata niște detalii deloc întâmplătoare, în care știm că, de obicei, se ascunde diavolul.

Deși cu pretenții de originalitate, ideea acestei sărbători nu este nici pe departe nouă, deoarece cu numai doi ani mai devreme, mai exact, la 21 ianuarie 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine” a propus ca data de 24 iunie să devină o zi dedicată iei românești. În același an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, „La Blouse Roumaine” a organizat prima Zi Universală a Iei, care a devenit în timp un eveniment global, sărbătorit în peste 50 de țări!

S-ar părea că un prilej mai bun de promovare a portului popular românesc nu se putea găsi! Ba bine că nu! Iată aici și-a spus cuvântul inventivitatea proverbială a moldovenilor.

Pentru a-și consolida imaginea de mari patrioți și păstrători de valori naționale, guvernarea pedistă și-a instituit propria sărbătoare. Într-o manieră perfidă a stabilit ziua portului popular cam în acceași perioadă, dar în altă zi totuși, iar pentru a accentua diferențele de poporul român și „specificul moldovnesc” a rebotezat-o în manieră proprie.

Numai că Ziua Portului Popular așa cum este ea decretată la Chișinău nu omagiază ia românească, ci portul popular voobșă, adică și portul popular găgăuz, ucrainean, rus, etc.  Anul acesta, la a doua ediție a sărbătorii am și văzut poze cu oficialii pediști alături de reprezentanții minorităților entice zâmbind frumos la aparat în portul LOR popular.

În fond, prin redenumirea acestei sărbători și instituirea ei în altă zi decât în Ziua Universală a Iei Românești guvernarea ne îngroapă și mai adânc în stabilitate și statalitate!

Este la fel ca și în cazul sărbătorii Limba Noastră cea Română care a devenit mai tărziu doar Limba Noastră, apoi încetul cu încetul a tuturor, de a ajuns să-și sărbătorească limba fiecare venetic la 31 august!

Și când te gândești ce simplu și frumos ar fi fost dacă guvernul RM proceda asemeni primarului capitalei americane Washington D.C., Muriel Bowser care în 2015 a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraș!

 

CUM PLAHOTNIUC „I-A FĂCUT ACTUL” PARTIDULUI LIBERAL

Înțelepciunea populară (a tuturor popoarelor) spune să te abții de la comentarii cu privire la închisoare. Lucru perfect valabil și foarte actual în condițiile actuale din RM.

Numai că partidele politice sunt niște structuri instituționalizate care acționează și funcționează în baza unui statut și a unor decizii ale organelor de conducere.

Se pare că reținerea lui Dorin Chirtoacă a decapitat nu numai capitala, dar și Partidul Liberal care a muțit când a venit tăvălugul pd-ist peste ei. O vreme după arestarea acestuia toată lumea aștepta o reacție a partidului în care Dorin Chirtoacă este Prim-vicepreședinte! Eventual, o decizie a Consiliului, un comunicat de presă, ceva. A urmat însă o „risuială” rușinoasă a unchiului într-o emisiune TV.

Reacția, aproape instantanee, după reținere a venit din partea Partidului Democrat care „a luat act” de plecarea PL-ului din coaliție. În fond, prin acest comunicat Plahotniuc l-a trimis la plimbare pe Mihai Ghimpu, sugerându-i și traseul. Abia când a examinat sugestia comunicată pe site-ul pedist de a părăsi așa-numita coaliție de guvernare, Ghimpu și-a dat seama că aceasta nu există de jure. Evident, atunci când se prelua puterea, în iureșul încropirii unei majorități din tot felul de transfugi fără statut, nu era deloc indicat semnarea unui acord limitativ. Acum se pare că toată lumea a înțeles că ceea ce se numește majoritate nu este decât o cârdășie temporară căreia autoproclamatul coordonator i-a pus capăt în felul său – banditește!

Pentru a ieși măcar cu obrazul curat, după ce au rămas fără coloană, conducerea PL–ului ar fi putut emite și ei o hotărâre cu privire la situația creată, dar nici până astăzi, la trei zile după arestarea Prim-vicepreședintelui, Partidul Liberal n-a emis niciun comunicat de presă și nici o decizie oficială.

Poate Ghimpu încă mai crede în mila lui Plahotniuc, de aceea nu-i pronunță numele, și așteaptă când acesta se va „îmbuna”?

Poate anume de asta și-a trimis individual miniștrii cu cererea-n proțap la Prim–ministru, ca ulterior să poată să le pună în cârcă această decizie „personală”?

 

Discursul de la congresul ALDE

Stimate Domnule Președinte, domnilor senatori, miniștri, doamnelor și domnilor,

pentru mine și pentru întreaga delegație din Republica Moldova a PLR este onorantă invitația la acest congres al reformatorilor!

În RM ideea reformatoare s-a conturat în urmă cu patru ani ca reacție la derapajele tot mai evidente ale puterii politice, inclusiv ale celei interne, de partid.

Constituindu-ne ca formațiune politică într-o perioadă de cotitură pentru RM, noi, liberalii reformatori ne-am asumat în mod responsabil participarea la guvernare în cadrul unei coaliții deloc confortabile, din punct de vedere ideologic, în scopul asigurării parcursului european. În timpuri confuze, de tranziție și decantare a principiilor și valorilor, în pofida „vârstei fragede” am știut să prioritizăm în favoarea interesului național.

Nu am făcut niciodată rabat de la principiile enunțate în declarația din 12 aprilie 2014 și, deși eram parte a coaliției de guvernare la acea vreme, am avut mereu un cuvânt de spus atunci când am sesizat disfuncționalități sau ilegalități. Am fost unica formațiune politică care ne-am pronunțat cu fermitate împotriva devalizării Băncii de Economii și concesionării frauduloase a Aeroportului Internațional Chișinău.

În toate demersurile noastre, încă de la momentul constituirii, am simțit constant sprijinul partenerilor noștri reformatori din România cu care împărtășim aceleași valori liberale. Pentru noi a fost de bun augur prezența președintelui Senatului, președintelui ALDE domnul Călin Popescu Tăriceanu la primul congres al PLR. Am apreciat atunci și prețuim în continuare această colaborare fără precedent dintre formațiuni politice de pe ambele maluri ale Prutului, fructificată în promovarea pe listele ALDE în alegerile din decembrie 2016 în Parlamentul României a domnului Ion Hadârcă, președintele PLR.

Ne dorim consolidarea acestui parteneriat în contextul politic al relațiilor dintre cele două state românești din perspectiva susținerii drumului european al Republicii Moldova, ca pas esențial al reîntregirii viitoare și în perspectiva sincronizării acțiunilor consacrate aniversării Centenarului Unirii din 2018.

Din acest considerent, relația cu ALDE reprezintă pentru noi mai mult decât un parteneriat obișnuit, reprezintă o prietenie politică dezinteresată, bazată pe încredere reciprocă, iar ALDE nu doar o formațiune geamănă, ci o forță politică redutabilă în care se conjugă perfect experiența administrativă și tendința reformatoare. În percepția noastră ALDE reprezintă, asemeni PLR, ochiul de veghe în actuala guvernare, elementul de echilibru, responsabilitate și maturitate politică.

Noi, la rândul nostru, suntem norocoși că putem învăța din experiența ALDE și suntem mândri să facem parte din aceeași familie liberal-reformatoare.

Ne dorim și Vă dorim în continuare consolidarea forțelor interne, dezvoltarea și fortificarea partidului și sorți de izbândă în toate confruntările viitoare de orice gen, în beneficiul unei Românii puternice!

București, 22 aprilie 2017

STATUL ȘI ȘEZUTUL DODONULUI

(pamflet)

Timp de o sută de zile dodon s-a tot dat în spectacol nevenindu-i a crede că a ajuns președinte de stat. Pentru a se convinge că nu visează, în loc să se ciupească de obraz sau alte locuri, dânsul a hotărât să practice statul ca sport socialist. În acest scop, periodic organizează sesiuni de stat în coadă în anticamera altui președinte, uneori și câte patru ore în șir, după cum relatează cronicile timpului.

După câteva asemenea reprize dodon, în sfârșit, a înțeles mesajul și a demarat o campanie întreagă de păstrare a statului ca mare valoare.

Tot atunci sfetnicii săi cei mai zeloși au propus ca statul lui dodon să se învețe la școală ca disciplină obligatorie, dar fără bac! Ei în general nu înțeleg cum asta iei bacul. Ei știu că bacul se umple și se golește, dar, de ce să-l trebuie elevii să-l ieie, nu pricep.

În scurt timp de la lansarea ideii, sfetnicii au înțeles că statul dodonului este prea mic să fie învățat la școală și s-au opintit să-i măsluiască o istorie seculară, iar pentru o mai mare eficiență au inventat și o limbă de stat.

Deși aprecia aceste eforturi, dodon simțea că ele nu rezolvă problema în sine. Nu degeaba noapte de noapte are coșmaruri cum îi arde șezutul de grija statului. El, mai bine ca oricine, înțelege că dispariția statului implică un mare disconfort pentru șezutul lui, iar el ține mult la șezutul lui, chiar mai mult decât la stat, mai ales când a început a se deprinde cu fotoliul moale de la președinție.

De aceea, pentru binele șezutului său, el se face a uita de oligarhi și coordonator, de tarifele majorate și hoțiile de la BEM și AIC. În fine, cu riscul să-și ia toată lumea bună în cap, el preferă să se dea în spectacol de grija statului, dar cu gândul la șezut.