CINE SUNT FALȘII UNIONIȘTI?

Se pare că vara acestui an încinge nu atât mercurul din termometre, cât spiritele unioniștilor. Cu cât se încălzește afară cu atât devine tot mai acerbă confruntarea dintre (și cu privire la) unioniști, tot mai frecvente etichetările și acuzele de unionism fals.

După atâta forfotă, este firesc să ne întrebăm dacă există asemenea specimene și, dacă da, cine sunt de fapt? Din păcate, după cum se știe, în RîMî „avem de toate”, inclusiv unioniști falși. La prima vedere se profilează două categorii, mai mult sau mai puțin distincte, de falși unioniști:

  1. În prima categorie intră unioniștii vocali, bun organizatori de marșuri, care vor să păstreze unionismul în zona marginală a anarhiei și extremismului. Aceștia se duc la protestele antioligarhice cu lozinci unioniste, apoi se plâng că sunt alungați și nu li se oferă accesul la microfon. E ca și cum, după ce vii nepoftit la nuntă și pretinzi un loc în capul mesei pe motiv că ești flămând, acuzi mirii că nu sunt suficient de primitori și nu ți-au dat daruri suficient de scumpe!  Tocmai pentru că sunt forțate și false, genul acesta de acțiuni ridică valuri întregi de ostilitate față de toți unioniștii și descalifică idealul Unirii.
  2. Cel de-al doilea tip sunt cei care dau lecții de unionism și aruncă invective și etichetări la adresa altor unioniști pentru că „au oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați”. Ca și în primul caz, falșii unioniști, care umblă cu demascatul, etichetatul, înjuratul unioniștilor fac un mare deserviciu unionismului, în primul rând, lăsând să se subînțeleagă că toți unioniști ar fi niște profitori, hoți și detractori, iar Unirea este doar o lozincă falsă. (La cât de vehementă și urâtă este această confruntare, crescută din râcă personală, nici nu mai este nevoie de dodon ca să ne discrediteze idealul ReUnirii.)

NU vreau deloc să iau apărarea foștilor PPCD-iști sau actualilor activiști care, probabil, nu vor fi fiind tocmai modele de integritate și onestitate. Cu siguranță, unii dintre ei vor fi având interese, inclusiv materiale, alții au ambiții de putere, unii sunt cu ochi verzi, alții cu mâna lungă. În mod sigur toate aceste metehne și hibe trebuie să li se reproșeze când (dacă) vor dori să avanseze într-o funcție publică, sau, eventual, pe o listă. Atunci chiar ar putea fi supuși unui filtru de integritate! Atunci și dacă! Nu zilnic, cu orice ocazie și, mai ales, fără ocazie!

Putem să visăm mult și bine ca toți unioniștii să fie niște îngeri cu aripi în loc de mâini, sau niște arhangheli fără trecut, familie, fini și cumătri, iar unionismul să fie un titlu de noblețe acordat de o entitate supremă. În realitate însă nu este așa!

Unioniștii sunt doar niște români obișnuiți, un pic mai inimoși, dar muritori de rând și ei, deci cu păcate, ca toți muritorii.

Tocmai de aceea, unioniștii de toată mâna (care nu sunt falși) au dreptul la exprimare și la existență, la fel cum au dreptul să aibă diferite viziuni politice, gusturi estetice sau preferințe culinare, atâta timp cât „gândim la fel, simțim la fel”, adică românește, atâta timp cât nu susțin niște aberații de tipul națiunii civice moldovenești!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s