PRIMARUL ȘI EDUCAȚIA

Cei născuți și educați în URSS își mai amintesc, probabil, de tabelele din manualele de istorie și geografie în care, pentru a ne face mai încrezători în viitorul comunismului și justețea vectorului socialist, se comparau toate realizările cu anul 1913, cel mai înfloritor an din istoria țarismului. Școala sovietică neglija cu desăvârșire faptul că din 1913 trecuse aproape un secol și că între timp omenirea a urcat din căruță în avion continuând să măsoare progresul, după 70 de ani de comunism, în raport cu perioada de glorie a țarismului.

Aparițiile publice din ultima perioadă ale primarului capitalei noastre, cică europene, amintesc teribil de mult de acele diagrame din manualele sovietice.

Spre exemplu, dacă este întrebat despre situația gravă a transportului public din Chișinău, despre troleibuzele care stau să se ruineze, sau vin din paști în paști, primarul ne răspunde triumfalist că în mandatul său (trei!) avem mai multe troleibuze în comparație cu anul 1990.

În aceeași manieră demagogico-sovietică aflăm că, de fapt, comparativ cu 1990, stăm mai bine și la capitolul drumuri și parcări și „numai cine nu vrea nu vede progresul evident” față de anul … 1913!

Din această perspectivă trebuie să deducem că problema Chișinăului sunt chiar chișinăuienii rău intenționați care refuză să vadă progresul prezentat cu atâta zel în raport cu primii ani de independență și care nu fac decât să critice bunele intenții și frumoasele realizări ale primarului.

În cheia acestei abordări până și sordidele gherete care au intoxicat Chișinăul de când a debarcat europeanul la primărie sunt un indiciu al progresului economic. Tot o demonstrație de progres, în sistemul său defect de referință, ar trebui înțelese și panourile publicitare de la fiecare doi metri.

Cealaltă problemă a orașului, în viziunea primarului, este educația sau, mai bine zis, lipsa de educație. După logica sa defectuoasă accidentele în capitală au loc din cauza lipsei de educație a pietonilor care traversează pe unde le vine, nu din cauza că lipsește marcajul pe străzi. Tot cetățenii needucați care calcă pe gazon, din cauza mașinilor parcate pe trotuar, se fac vinovați de munții de noroi de pe marginea drumului. Și tot din lipsă de educație unii rămân blocați în mormanele de glod din stradă.

Pentru a rezolva definitiv această problemă a Chișinăului, primarul l-a numit în fruntea Direcției Generale Educație din oraș pe A. Fleaș, cel mai educat tovarăș de garaj și purtătorul său de furtun. Lui îi va reveni de acum încolo importanta misiune de a educa tânăra generație a capitalei ca să înțeleagă corect esența progresului liberal și să nu mai critice degeaba primarul! Tot el va trebui să ducă o intensă muncă de informare și educare a părinților ca să nu se mai revolte degeaba că li se îmbolnăvesc copiii în grădinițe!

Dacă ne gândim mai bine, este și acesta un fel de „Sidite i ne dergaitesi”…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s